Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background
Slide background

Istoric

cabana_1970Căldarea Glaciară Bâlea, care adăposteşte emblematicul Lac (4,6 ha, altitudine 2.034 m) cu cea mai frumoasă cabana semilacustră, este de departe cel mai important centru al sporturilor de altitudine din Carpaţii României.

Situat în inima masivului Făgăraş – el însuşi cel mai grandios complex montan al Carpaţilor noştri – zona Bâlea Lac, parte a rezervaţiei naturale omonime (180 ha suprafaţa), prezintă un relief glaciar tipic cu morene, terase, vale în formă de „U”, dominat de creste adânc crenelate din care se înalţă dinspre nord-est spre284d8003a4

sud-vest vârfurile Văiuga 2.443 m, despărţit de Iezerul Caprei 2.417 m de Şaua Caprei 2.315 m şi Paltinul 2.398 m. De aici coboară muchia Bâlii spre nord până dincolo de Cascadă în Vârful Mierea la 1.500 m. Peisajul de o frumuseţe austeră unică este copleşitor atât vara, cât mai ales în anotimpul alb. Atunci se mută aici fascinanta lume a nordului îngheţat, cu zăpezi înalte, sclipitoare, atârnate parcă de streaşina înălţimilor ce se contopesc în albul norilor efemeri. Din Şaua Netedului – „poarta” accesibilă a Rezervaţiei Faunistice Arpăşel – privirea cuprinde o nesfârşită succesiune de culmi înalte şi îmblănite de hlamida iernii, care ascunde văi glaciare complexe suspendate sau simple, vârfuri ascuţite şi pinteni, ace şi turnuri masive aliniate cuminte pe un fronton alpin cu iz hymalaian. Pe lacul cu gheaţă de  peste un metru, picură în soare stalagmitele cascadei încremenite de ger sub Fereastra Bâlii.

Ccabana_iarnaea mai veche atestare a unei ascensiuni în acest masiv a fost consemnată de către doctorul G. Lindner în jurul anului 1700, în regiunea Bâlea-Valea Doamnei. Înainte de anul 1750 o nouă menţiune precizează prezenţa în zonă a căpitanului Jacob Zultner, cu scopuri geografice şi legate de trasarea graniţei.

Un rol important în promovarea turismului l-a avut în această zonă Societatea Carpatină a Transilvaniei (SKV) – Siebenbürgischer Karpatenverein – înfiinţată la Sibiu în anul 1880. SKV a construit mai multe drumuri de acces în munte, a efectuat un număr important de marcaje şi a organizat numeroase ascensiuni de vară şi iarnă, multe dintre ele în premieră. În anul 1975, pentru facilitarea accesului la cabană şi la traseele de creastă, s-a amenajat linia de telecabina.